Cascand adanc

Ascund parti de cer in ranita, printre arbalete de vata si nori de priviri incordate. Cand vorbele fulgera pe urechi, pamantul simte si face o reverenta in timp ce face pasi cu spatele. Dincolo de ziduri sunt fantomele viitorului pe care noi l-am omorat. Pictat pe zid, cu sangele nostru- Tricolorul…

scris la patru picioare de papagal si aripi inutile de strut

toata lumea poarta baston
sau macar urme
pe cocoasa sau picior

direct pe constiinta
ca mine
sau pur intamplator

s-a creat o dinastie de dureri
in acest regat cotropitor
si sunt mascate cu placeri

sudoarea se scurge pe picior
mergand in directia gresita
nu catre Creator

poate noi nu suntem materia prima
si n-avem din ce construi
astfel nimeni nu-i de vina

ni se surpa-n cap o ruina
si toata greutatea
e concentrata in baston

Tot ce trebuie sa stii

Visele mele sunt sirene ce nu stiu inota  si se ineaca pe uscat. Sunt vulturi fara aripi, ce nu mai pot ateriza. Sunt rechini fara dinti, ce nu mai dau drumul prazii.
Iar eu sunt un simplu cioplitor in stanca vietii, un carciumar fara pravalie, un sunet fara urechi care sa il auda.
Voi sunteti totul meu, iar eu sunt nimicul vostru!