loc de tine (2)

De mi-ai putea vedea viitorul printre coaste
Speram să te vezi pe tine
Nu ceva strivit ce se zbate când bate
Amar cumplit

De mi-ai trece pragul toracelui
Ecou de tăcere și sens
Nu știu unde ai dus ce era aici
Dar știu sigur că n-am să le mai găsesc

Neuronii toți și-au dat foc
Acum bântuie firele-mi albe
Dar pentru tine tot ar mai fi loc
Printre consoane ce ard

Nu cumva să întârzii
Mi-este viața o farsă
N-are ... Citește mai departe!

Păcăleli în avans

vedeam timpul cum îmi picura din tâmplă
auzeam sub mine o gaură adâncă
cuvinte apăreau pe pereții nemiloși
ce își deschideau doar sufletele către cei de jos

galbenul cerului ardea cu flori de gheață
firul ierbii crăpa pietrele de dimineață
voci de animale ce puneau pomii în cale
ca timp nou să nu vină în pădurea orbitoare

eu sorbeam zgomotos din cafea
încă așteptând să mă trezesc
îmi calculam viitoru-n mintea mea
speram cumva să-l păcălesc

și dacă încă ... Citește mai departe!

Conspirații de peste tot

Mă amuză să văd prin toate colțurile internetului, dar avansând tot mai mult către centru, articolele acelea care au mai descoperit un leac împotriva durerii în dos, au aflat că inventatorul șosetei cu glugă era român și, bineînțeles, marii filozofi greci erau, de fapt, daci.

Nu există domeniu din care să nu ni se reveleze zilnic cel puțin un secret pe care nimeni nu dorește ca noi să îl știm. Ceea ce este de-a dreptul hilar, însă prea puțini oameni ... Citește mai departe!

Omul fără chip

Omul fără chip se scoală-n fiecare dimineață
Devreme, apoi se spală pe față.
Își aprinde o țigară proaspăt scoasă din pachet,
Pentru toate celelalte are timp berechet.
A-nceput să nu prea-i pese de oameni și societate,
Condamnat să-și ducă viața-n cruntă mediocritate;
A-nvățat că nu contează dacă privești înainte
Și că dacă ești sărac mori de foame de cuvinte.
Adevărul pentru el nu prea pare să existe
Când toți oamenii-l sufocă cu ură și-aberații triste;
Omul fără chip își dorește ... Citește mai departe!

Pauze bune

un lucru mai am de spus
când întunericul mi-aterizează pe ochi
ascult cu inima freamătul pomilor
în timp ce le spun povești câinilor străzii ca să nu înghețe
drumul ăsta e lung
și nu duce doar spre următorul oraș
ci spre viitorul tu

îmi las haina în cuierul toamnei
pasul ăsta rămâne imprimat
cu ochii pe drum
fac pauze neîncetat