Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Stau în casă, la căldură,
În sunet de Candy Crush
Într-o zi cam imatură
Cu desene cu iepuraşi.
Stau şi scriu o poezie
Aşteptând să treacă timpul
Şi îmi trece prin cap mie
Să-mi rotesc gândul.
Uite-o falsă poezie,
Deşi ce zic e-adevărat
Prin versuri fac călătorie
Printre tot ce-am învăţat.
Astăzi, în cugetarea de după slujba de înmormântare de la biserică, preotul a zis: Dumnezeu dă tuturor oamenilor 70 de ani de viaţă. Anii trăiţi peste această vârstă sunt un dar de la El pentru cei care au avut o viaţă plăcută Lui.
Dumnezeu s-o odihnească pe bunica mea, decedată pe 31 decembrie 2013, la vârsta de 85 de ani!
Din el ne-am născut
Cu mii de ani în urmă
Şi dup-o viaţă lungă
În el am încăput
Sufletul nostru
Acum ieşit din trup
Zboară neîntrerupt
Spre Adăposturi
Cerurile-i sunt deschise
Şi bunul Dumnezeu
Cu braţele întinse
Ne va aştepta mereu.
După 3 sau 4 zile de petrecut non-stop lucrurile au revenit subit la monotonia lor cotidiană. A venit 2014. Aşa, şi? La muncă acum!
Acest eveniment se mai numeşte şi ‘noaptea dintre ani’.
Tradiţie: este o ocazie perfectă ca oamenii să crape-n ei, mâncând de 2-3-n ori mai mult decât într-o zi ‘normală’ şi pentru a consuma rezervele de băutură strânse de-a lungul anului.
Această manifestare de pură bucurie şi nehalire pur românească duce deseori la urgenţe şi, mai rar, în cimitir.
Vă urez un ‘Crăpelnion’ moderat (în limita stocului disponibil, desigur)!