atâtea zile ţi-am gâdilat amorul trezit cu cearcăne
când ţi-l aşezai pe pernă răvăşit
tusea corporală plescăia în patul deranjat de fumul multor ţigări de după
machiajul de prost gust curgea după fiecare cină luată împreună
liniştea din cameră era garantul unei relaţii de lungă durată
dar ca şi timpul n-ai vrut să te opreşti
ai escaladat munţii ce păreau de netrecut altă dată
ai fugit cu o parte din demenţa mea
acum eliberat
scriu acest blestem cu cuvinte de bine
deschid ochii de partea cealaltă
inovând sentimente
ce n-au aparţinut de mine