dorm
la rădăcina unui munte
unde am plantat seminţe de ploaie
le-am udat cu lacrimi
ca să crească pomi în care să mă urc
cu frică de mine însumi cel de jos
le-am potcovit crengile
cu straturi de sidef
ca să mă ferească de soare
le-am pus armuri de cuvinte
ca apoi să-i scriu în fa diez major
pentru vremea când voi coborî
să păşesc pe pagini de melancolie
uscate la lumină de vâsct
pe care-l port în papuci