e lună plină
blocurile se smulg din betoane
se duelează
fac plimbări și planuri
cine știe despre ce vorbesc
străzile se dezmorțesc
încep să joace nodul
spun bancuri
magazinele devin lăcașul diavolului
de unde oamenii pot lua tot ce își doresc
și ceva în plus
stâlpii stradali
aruncă priviri scânteietoare
așteptând următoarea victimă
e un zumzet continuu
cauzat poate și de iarba care se întrece în creștere
și de câinii care joacă poker și pun la cale afaceri curate
dar când răsare soarele
orașul revine la moarte