Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
am plecat devreme
am ajuns târziu
mi-ai fost pix și foaie
moarte cât sunt viu
aș fi vrut să-ți fiu umbră
știu că nu te temi
de întuneric totuși
sub soare nu mă chemi
te-am chemat cu rimă
apoi te-am chemat fără
ți-am fost și victimă
tu nu mi-ai fost sonoră
acum în prag de moarte
cu sufletul pustiu
te-aștept în a mea carte
să mă refaci viu
Există un lucru, mai bine zis sentiment, care de multe ori îi face pe oameni să facă anumite alegeri, să vadă lucrurile într-un mod diferit și chiar să simtă o stare de anxietate perpetuă. Acel lucru se numește frică. Sunt de părere că acest sentiment poate fi depășit chiar dacă poate nu este chiar ușor sau la îndemâna oricui; dar ce te faci în momentul în care ceea ce simți este însăși frica de sfârșit?
De ce am ales ... Citește mai departe!
ăștia nu știu
și nu vor
unii nu pot
să vrea să știe
ce ar putea face
dacă știința lor ar vrea
să le arate ce poate
eu doar urmăresc
din colțul unei minți distruse
cum și ultima speranță
moare când soarele răsare
mi-am exhumat scrisul și mirosea îngrozitor
m-a atacat cu o privire inocentă
mi-a spus că mă va bântui
fără oprire sau milă
paltonul croit strâmb îi atârna pe umerii slabi
mi-a spus că EU l-am făcut așa
i-am dat dreptate
mi-a luat și timpul și pacea
apoi a fugit
am încercat să zâmbesc a minciună
dar mi-a tăiat privirea cu călcâiele
cu praful mi-a acoperit sufletul
și m-a condamnat la nemurire
cum să te privesc eu cer
cu stele căzute în noroi
cum să te privesc ocean
care îneci toate speranțele
cum să te privesc eu zi
din ce în ce mai întunecată
cum să te privesc eu moarte
care ești mereu prezentă în viață