Râul ăsta de cuvinte nu te minte
Chiar dacă nu-s mereu cele mai potrivite
Nu le arunc le-așez pe unde traversez
Că doar așa mai pot să mă exteriorizez
Am mintea încărcată de amintiri c-o fată
Pe care nu știu dacă am s-o mai văd vreodată
Știu ție nu îți pasă nici ei nu i-a păsat
Dar pe mine toate asta radical m-au schimbat
Dacă nu-ți place versul nu-l mai asculta
Pentru că eu știu sigur că așa voi continua
Că-i întuneric sau lumină mă apasă o vină
Și totuși nu-i a mea dar m-am pricopsit cu ea
Cele mai triste versuri cele mai goale ore
Nu aștept să treacă închid totul în fiole
Care să rămână atât cât vor putea
Eu am să scriu versuri cât timp voi mai respira