Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
A șaptea culoarea a universului când
Îmi pui în palme
Tăceri de catifea cu
Care să-ți înfășor buzele un
Parc să ne știe
Toate gândurile pe piatra
Cubică te
Aștept să ne facem
Degetele sarmale la fiecare
Șapte îmbrățișări să luăm șapte
Bătăi de inimă unul
De pe gâtul celuilalt pe
Aleea oblică te
Aștept să ne
Facem mirare
Filează o lampă
Deasupra privește un nor
Vine cu greble să-mi
Pună în coaste
Ierburi uscate să le
Fumez
Filează o lampă
La mijloc o coasă
Îmi retează retina să
Curgi tu din ea cu
Tot cu viața ce mi
Se usucă și o
Fumez
Filează o lampă
În mine între
Plămâni mă electrocutează și
Alerg pe după
Firele-ți de păr pe
Care ți le-așez într-o
Iubire care mă usucă și
Mă fumez
În ce labirint mă
Pierd e o inimă într-un
Organism defect ar fi
Perfect dacă mi-ai arăta
O cale prin care să-ți dau
O floare cu care să
Te chem să-mi aduci
Ghem de îmbrățișări și alte
CuVinte pe care să
Le folosesc când am să
Scriu poVestea unei
Simțiri nemuritoare
Tăcerea ta îmi
Urlă în urechi fire
Îmi smulge și își
Face cruce uite-l
Și pe ăsta el
Chiar crede chiar își
Pune inima în fața tramvaiului
Și așteaptă o
Moarte dar tu
Circuli doar cu metroul eu
Deși cu sufletu-n
Pământ nicicând nu te-am văzut
Calcă pe buchetele cu
Numele tău pe care
Mi le-am sădit în vene
Vis Tăcut cu Trupul Scoți
Bate în mine un vânt care
se ascute cu Vaiete Te-arunci de
mine departe în Timpul Scuipat
pe Brânci țipă ceruri în
mine ocolesc moarte
dar nu prea mai
reușesc Toba Singură
Burează un timp
bun pe locul gol faci
Vreascuri Tinere să
iubească din nou