ultima dată

Asta e ultima oară pentru
Nu știu cât timp când
Îți scriu de unde te-am
Văzut ultima dată

Am să număr fiecare
bornă orară am să
Trag cu coastele în
Secunde să mă înfig

Amintirea mă ține
Ca un cârlig de
Zâmbetul pe care nu
Am apucat să ți-l

Ating mi-e toamna
Plapumă groasă nu mă
Lasă să respir sau
Să exist mi-e

Timpul fără tine
Ca al morții de trist

#1din2milioane

1 din 2 milioane de oameni se pierde zilnic. În și de el însuși, în și față de cei din jur; în și împrejurul orașului în care locuiește. Cei mai norocoși rămân așa, duși de un val uscat și amestecați de viață într-o destinație de weekend prelungit din care uită să se mai întoarcă.

1 din 2 milioane de oameni se sufocă în fiecare toamnă. Îl apasă blocurile și parcurile, trotuarele și parcările și parcă și persoanele pe care nu ... Citește mai departe!

cântec de capăt de lume

pășesc pe drumul din
mine unde e întuneric și
alunecă pereții în
sicrie se aud

cântece de capăt
de lume țipă cârlige
ce-adună suflete le
leagănă în lacrimi toxice

cade cerul în sânge
peste capete pline de
rânced unde tristețea
e reală iar bucuria

în brațe să te
sărut te așteaptă

nimicul nostru

nimicul ăla era al
nostru voiam să fac
ceva special din
el n-am apucat și

acum stau de
vorbă cu o canapea
într-un coșmar sau
ceva unde parcă nici

nu exiști și e
totul atât de
trist că te-aș
inventa doar ca

să fii aici
și acolo peste
tot în preajma
mea dar cică

tu ești reală în
lumea asta undeva
și nu vrei deloc să
auzi ceara cu care

din ochi pe morți
îi pic