Arhive toamna- eu vs eu – Pagina 7 din 118

în suflet ție

mi-au mai picat
câteva litere pe
hârtie ce păcat că
nu ajung
în suflet ție

am stricat un
copac niște frunze
niște aer ce știe
el ce-mi însemni
mie

adie timpul mă
cheamă dincolo tot
eu să îmi cer
scuze nu-ți
sunt necesar nici suficient

fi-mi zâmbet mie

Din groapa asta
Neagră se aud lumini
De dincolo copacii
Îmi strâng mâinile pământul
Îmi strânge inima îmi

Arunc vocea în lumea
Celor vii-lumea ta
De unde gene de
Cancer îmi gâdilă
Tălpile mâini uriașe

Mă apasă îmi țin
Ochii deschiși în timp
Ce oasele dansează
Pe masa distrugerii care
Într-adevăr pornește

Din interior

Iar stau în
Parcul ăsta nenorocit când
Știu că iarba
E mai verde dincolo și lumea
Nu o calcă

Iar mi-am aprins
O țigară nenorocită anestezie
Pentru inima ce se ia
De mână cu plămânii
Spre cimitir unde iarba
E mai verde și nu
O calcă nimeni

Iar îți scriu pe toți
Pereții ăștia nenorociți care
Nu vor să mă lase
Să te văd de fapt
Tu nu vrei fac pe
Piromanul cu iarba din
Suflet pe care

Au pus
Ștreanguri în RATB
De care să-mi
Atârn venele în fiecare
Stație las o parte
Din mine să te aștepte

La Unirii am
Lăsat o bătaie stângă
De inimă să strângă
Pași pe-aici
De faci la Națiunile
Unite e un gând

Care-ți promite și nu
Cred că sar
Gardul când îți scriu
Vers la Ellie Radu e
O intersecție mare unde scot
Iubiri din

Buzunare la fumoar te
Pictez frecându-mi
Ochii de trotuar

Tu stai în blocul
Curcubeu la etajul șapte
Eu am scările
În palmă grijile le
Sufoc cu trăire de
Iarnă dar încă

Țin inima în haină tu
Stai în fața
Sufletului meu dar nu
Îl vezi el strigă și
Nu-l crezi eu

Rătăcesc în fața
Ta m-aș opri un
Pic pe buzele
Tale pâna la gât
Cobor

Cu liftul