Iar stau în
Parcul ăsta nenorocit când
Știu că iarba
E mai verde dincolo și lumea
Nu o calcă
Iar mi-am aprins
O țigară nenorocită anestezie
Pentru inima ce se ia
De mână cu plămânii
Spre cimitir unde iarba
E mai verde și nu
O calcă nimeni
Iar îți scriu pe toți
Pereții ăștia nenorociți care
Nu vor să mă lase
Să te văd de fapt
Tu nu vrei fac pe
Piromanul cu iarba din
Suflet pe care
Tu o tot calci și simultan
Levitezi pe deasupra ei dar tot
Lași urme
