îmi înmoi tălpile în
sare am auzit că
drumul spre tine
arde îmi pun frunze
pe frunte să-ți facă
umbre acolo unde
stai ascunsă mergi
tăcută fără să îți
pui măcar o
întrebare oare omul
ăla care îmi scria
mai trăiește sau azi
moare
Categorie: unpoetpierdut
corpuri hotare
dansează cuvinte sub
piele mă gâdilă îmi
amintesc că de la
tine o vreme tot
așteaptă răspuns grele
de gât clipe tăcere
mă trag în pământ mi-e
prezentul străpuns un
fulger o cale sub
ape pe cer să văd
să Te văd întoarcem
viitorul cu fața spre
noi lipsească dintre
corpurile noastre hotare
sau văi
de picioare sufletul
Îmi legi noaptea de
Picioare sufletul să
Nu îmi zboare dar
Am deja mintea
Departe întreabă
Pietrele copacii de
Tine urechile le-am
Legat de satelit
Să-ți aud și
Cel mai mic
Suspin și am
Să vin
po/emo
my veins are not yet opened
but I still hear my blood screaming
words and phrases painting
walls that hold your voice
the night strangulates
me with your silence
I learned to walk on ashes
that burn my heart
rusted are the ribs
that keep my love for
you still I feed them
every day waiting for
you to hug me
morți și asprimi
Ce versuri ce chin să
Nu te aud nu te
Văd îmi sunt secundele din
Ochi îți sar în
Cale să mă arunc să
Te prind în buzunarul
Din inimă cu o
Singură intrare dar
Fără ieșiri
Ce tăcere ce spini
Să nu te simt nu
Te ating mi-e
Curent între coaste
Și dor pe sub
Pleoape în carte te
Strig te cuprind cu o
Unică iubire ce-aduce
Morți și asprimi