Astăzi n-am ce să îţi transmit. Ideile pleacă la plimbare în vânt, ca fulgii de nea. Ochii privesc în gol pe fereastră în timp ce mintea zboară spre alte ierni, unele viitoare. Văd oameni cu lopeţi care mută zăpada dintr-un loc în altul. Ce risipă de energie! Într-o lume în care obrazul gros nu te apără de îngheţ, nici mănuşile nu mai ştiu dacă intră pe mâine bune. În fond e doar o iarnă ca toate celelalte, nici oamenii nu-s ... Citește mai departe!
Categorie: unpoetpierdut
Ai grijă ce-ţi doreşti
Soare, soare, vream ninsoare
iar acum că o avem
am rămas cu ochii-n soare
că din case nu putem
să ieşim, oricât am vrea
uşile sunt îngheţate
e greu să crezi c-un fulg de nea
le-a făcut pe-acestea toate
însă dacă stai s-observi
în timp ce îţi pierzi elanul
curând ai să te întrebi
de ce şi-a adus tot neamul
Filosofând în fum
Nu ştiu ce este mai alb
zăpada sau fumul de ţigare
care-mi iese pe nări
căutând să se ridice
ca un suflet ce a scăpat de chin
Gros ca stratul de zăpadă
Niciodată n-am lăsat starea vremii să-mi încurce planurile
nu pe de-a-ntregul
în cele din urmă tot eu am ieşit victorios
şi ştii ceva?
dacă îţi par nebun fiindcă mă iau la trântă cu „stihiile naturii”
mereu mai e încă un nebun cu mine
O doamnă deosebită
Azi când am ieşit din casă
am dat nas în nas cu o zână
c-o rochie din albă lână
ce învăluie toate visele
şi veghează somnul nostru
dar ei nu-i pasă de nimic
am vrut să o gonesc
dar era prea târziu
aşa că m-am aşezat în fotoliu
să o privesc