Cafeaua mea e poezia
Si muzica
Dar nici nu pot rezista
Far-o cana de cafea
Muzica ma trezeste
Poezia ma-nsoteste
Dar vreau
Si o cafea
Inconjurat
Sa fiu
Mereu as vrea
De poezie,
Muzica
Si de cafeaua mea.
Categorie: unpoetpierdut
Criminal profesionist
Stramba-i realitatea sumbra
Si dupa ucideri umbla
Are lamele la tampla
Iar la sold sabie scurta
Are si un revolver
Si-un cutit fara maner,
Surichene ascutite
Gata de a fi infipte
In trupuri,
In duhuri
Si dive
In maluri,
In valuri
Si-n tine.
Vechime
Sunt rece ca asfaltul dupa ploaie
Rece ca gheata, abstract ca o foaie
Sunt vantul ce apleaca copacii
Sunt nimic, imi astept invitatii.
La masa tacerii din fundul incaperii
Sunt o soapta, asigurarea indoielii
Sunt un creier intr-o lume arida
Sunt un zid fara o caramida.
Imi astept inceputul,
Urcusul,
Las trecutul
Pe un fotoliu
Ingenunchiat
De ploi.
Spre cer
Batranetea-i boala grea
Roade carnea de pe tine,
Se joaca cu timpul sah
Mergand spre origine.
Ochii nu mai pot vedea
Maini ce nu pot apuca
A vorbi ti-e tot mai greu
Si timpul tot trece mereu.
Te tot cheama spre pamant
Batranetea, boala grea,
Al carei ultim cuvant
Este: Doamne,
Imi las viata-n
Mana Ta!
One missed call
Umbre negre si stihii
Cu ochi rosii de copii
Viermii si inhalatorul…
Cred ca mi-am pierdut umorul.
O familie unita:
O fata taie, una tipa;
Patru insi, sau cinci, sau zece
Si-un zambet ce te lasa…rece.
E fetita cu toporul
Care taie-n carne vie…
C-o pofta la fel de vie
Nenorocitii primesc
Doar un apel modest…
Da-i suficient sa-mi pierd umorul!