Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Cu versul legat de picior încerc
Să fac pasul spre tine mi
Se amestecă vorbe pe obraji tăcerea
Mă strânge când doar
Să te văd nu-mi
Ajunge îmi fug
Litere din mâini mă
Deșiră că nu
Pot să-ți ajung la
Inimă prin rimă am întuneric
Sub ochi cu el
Scriu și-ți strig
Numele cu palmele când nici
Să-ți vorbesc nu
-i suficient te chem să
Îngenunchem distanțele
Bucureștiul din care îți scriu e
al meu și-al tău e viu doar
când ne întâlnim prin
bombele în care mișună
poezia în rest e cam
liniște roadem dor pe
unghii ne ungem cu
vise în care lăutari
cântă numele tău și nimeni
pe-al meu
Să ne apropiem versul
Apoi respirațiile
Să ne unim contextul
Buzele brațele
Arta să se uite
La noi cu invidie
Cum ne-amestecăm frunțile
Palmele ridurile
Să ne scriem cuvântul
Cum n-am făcut-o vreodată
Să ne oglindim unu-ntr-altul
Ca cerul în apă
Să-mi scrii să îți scriu
Să ne citim într-un parc
Să-mi fii să îți fiu
Furtună și calm
La intersecția dintre noi
Curcubeul din ploi
Minunea din foi
Fericirea în doi
îți scriu de unde a început totul
acum hai să mărim potul
să ne-acordăm reciproc votul
versul totul
să ne împletim cuvintele
brațele minutele
speranțele jocurile visurile
imaginațiile și tot ce-i dincolo de
lumea lor noi avem lumea noastră
avem foi și pastă
să ne desenăm zâmbete pe fereastră
cât a mai rămas din viață
Azi cuvintele coboară greu din vene
Dar nu puteam lăsa ziua să treacă fără să-ți scriu
Să-ți fac perne din verbe
Adjectivele să-ți cânte hazliu
Punctul e aici doar ca să-ți agăți paltonul în el
Virgula să-ți amintească să pui ceaiul pe foc
Plămânii mei au devenit arhaici de la atâtea țigări
Când versurile tale nu plouă pe ei
Ăsta-i un dor deghizat în catrene
Până când am să-ți gust rima din piele
Până din brațe vom face propoziții
Ne ... Citește mai departe!