haosubire

cu neuronii dezlegați la șireturi
mi-aleargă venele-n noapte
-s lovite-s ciobite de realitate
tu faci din ele vitraliu

mi-e mintea-necată-n acvariu
cu haosul dintre coaste
de-mi vine să dau foc la sinapse
cu lumina aproape

tu porți antidotul pe buze
și-adevăru-ți voi spune
profanii numesc asta
Iubire

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *