Când ridic capul din
Foi și din timp și
Mă-ntind îmi arunc fruntea
Peste copaci să văd
Ce faci alerg sub
Ploi să văd ce
Facem noi trag de
Capătul serii să o
Fac dimineață și tot
Scriu la cartea vieții ca
Să trecem de prefață
Categorie: blacat
Mă scuz
Antisocial la sociologie
Un ciudat cu barbă care
Tot întreabă de etaje deranjuri
Iluzia de sine îmi susține sufragiul
Poezie de sufragerie și hol
Aștept stol să iubesc la
Etajul următor în jos acum
Permiteți-mi să plec mă
Scuz politicos
cer barbă talpă
Să te îmbrățișez și
Să adorm știu că dispare
Orice grijă în lumea
Veșniciei ce durează
O noapte lângă zâmbetu-ți
Să mă trezesc și să-l
Găsesc în orice parte
Atunci voi ști cu siguranță
Că tot ce fac nu e
Degeaba că picioarele îmi
Merg spre cer și barba
Nu va mai încărunți nici
Talpa nu se va
Mai toci deschide-mi
Viața cu mâinile în care
Orice îmbrățișare se
Simte ca și cum iese
La propriu iadul din
Mare se ... Citește mai departe!
la capăt de somn
Rătăcește-mă prin tine
Când ar trebui să dorm
Măcar știu că pierd timpul bine
Nu pe-al tramvaiului peron
Așteptând ce n-o să vină
Nici chemat nici ignorat
De vină este doar soarta
Nu am vrut să rimeze
Am călcâiele prinse cu
Piuneze de tine mintea furată
De zgomot și aglomerație
În mine încă aștept
La capăt de somn să
Se retragă la depoul
Inima ta inima mea
Afișând eventual defect
timpul pe tine
Nu-mi place să stau
Cu ochii pe ceas dar i-aș ține
Tot timpul pe tine să-ți
Simtă fiecare
Tresărire de iubire buimacă la
Care încă visez papile
Tactile fine sufletești
Cu ele să te
Învelești când îți vei
Dori orice la mine ai
Să găsești între ăștia
Patru pereți și artere
Sangvine vine rapid
Singurătatea când vestea
De la tine nu-mi
vine