Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Râul ăsta de cuvinte nu te minte
Chiar dacă nu-s mereu cele mai potrivite
Nu le arunc le-așez pe unde traversez
Că doar așa mai pot să mă exteriorizez
Am mintea încărcată de amintiri c-o fată
Pe care nu știu dacă am s-o mai văd vreodată
Știu ție nu îți pasă nici ei nu i-a păsat
Dar pe mine toate asta radical m-au schimbat
Dacă nu-ți place versul nu-l mai asculta
Pentru că eu știu sigur că așa voi continua... Citește mai departe!
Atât de îndepărtată
Îmi pari acum ca o
Bucată de cer căzută
În altă parte încă
Îmi transmiți lumină
Încă îmi apari pe
Sub piele în vârful
Degetelor doar cu
Scrisul captez o parte
Din energia pe
Care o emani dintr-un
Vis știu nu e
Ăsta timpul dar vreau
Să îți dau ce n-am promis
Uneori parcă ghicești ce gândesc
Eu îți scriu și nu m-opresc
Vreau s-audă tot pământul
Pe unde îmi umblă gândul
Suflăm în amintiri cu rândul
Să nu ne frigem
Vrem să ne convingem
Că o să dureze și că
O să conteze vrei să
Ne prindem unul de altul
În definitive piuneze planul
E deja făcut
Eu l-am început
Te-aștept pe banca ruptă
De lângă cămin ia-ți un tacâm
Și din mine te înfruptă
Ești drumul care merge
Pe mine prin mine și
Împrejur mâna ce mă
Scoate din abajur mă apuc
De o sprânceană de
Cer și strig către câmpie
Unde ești sper că ești
Vie nu ca
Mine umblu aiurea nu
Mai știu ce caut dar
Oricum nu găsesc e
Greu timpul când îl porți
Într-o singură
Mână și inima e
vânătă
Scriu atât de mult la
Etaj între etaje curg
Bale din pix în foaie
Iubire alunecă în
Suflet aglomerație în
Minte dar brațele
Goale
Scriu atât de mult între
Parcuri pe străzi în
Picioare pe scaun până
La stația următoare te
Revăd în spatele
Pleoapelor te culeg ca
După o sănătoasă ploaie
Scriu atât de mult când
Simt că te pierd adică
oricând