Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Azi nu te-am Văzut
Și am căzut într-un
Strop de ploaie și
A căzut pe mine un
Mare semn de întrebare
Azi nu te-am auzit nu
M-am trezit la margine
De suflet îți țin ușa să
Intri inima mea nu
Pleacă în nicio
Stație stă și te
Așteaptă cu peronul
Pe partea stângă și dreaptă
Dacă nu auzi
Țipătul ochilor mei
Dacă nu mai am
Forță să las
Niciun semn știu că
Nu am nicio șansă sau
Posibilitate să construiesc
Cu tine o realitate Vreau
Să apuc să-ți transmit
Că
Te plac
Mult
Foarte mult
Enorm
Sunt gata să fiu
Din nou distrus de un
Sentiment minunat
Și veșnic să dorm
Pentru fiecare cuVânt
Pe care mi l-ai spus am
Un egal și tăcut
Răspuns n-ai idee
Te-ai extins în mintea
Mea precum Calea
Lactee acum reînVăț
Legile metafizicii îmbrac
Iar hainele fricii te
inVit în mintea mea să
O reconstruiești dacă Vei
Vrea și să rămâi ca
Și cum timpul se
Înfășoară în jurul
Nostru ca fumul de
Țigară de la noi
La noi
Aș sta așa toate cele
Două secunde care mi-au
Mai rămas de viață să ne
Împrumutăm respirațiile eu
Cu răceală de boală tu
Cu răceală verbală măcar
Aș știi că am stat în
Preajma ta chiar dacă
Pentru tine nu a
Fost nimic extraordinar
Eu câteva clipe superbe
Am câștigat acum pot
Să închid ochii și
Să tac
My eyes are red my ribs are shreded
Life is bitter and so is the truth
Violets are far… far away
And I’m fading… in blue
In the garden that only raises burdens
Where rain falls with the weight of the world
Time is the most skillful surgeon
still I’m rotting ‘cause she won’t listen my words