Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
strig pe pereți strig
pe cărbuni ridic
mâinile și spun adio
mă las fără Viață să
plutesc peste pietrele
măcinate de ceață ce
spectacol sinistru îmi
iese de sub
unghii cu junghi nu
mai Văd ieșirea nu cred
că există la acest
nivel dă-mi zâmbetul cu
capul pe piept ambalează-mi
fericirile Vrac și trimite-le cu
tine înapoi
în mine
Te-am observat de la
Înălțimea unei priViri mi-ai inspirat
Bucurie mi-ai expirat Viitoare
Dezamăgiri cum de pățesc
Mereu așa de ce
Triste Vești gonesc spre
Mine unde să mă
Rătăcesc în deziluzia
Mea să rămân Veșnic
Cu tine
De la mine până
La tine sunt doar câteva
Litere și priViri grăbite ca
Nu cumva să te
Prinzi înainte și să
Mă arunci mai tare
În norii cu disperare
Între noi câteva
Rânduri eu să Visez tu
Să mă spânzuri de
Sufletu-mi gol în care
Nici ecou
Nu există fă-mă să
Vorbesc din
Nou e mică distanța
Și-aproape aș auzi
Că respiri dar iar
Îmi e doar imaginație cu
Praf de nebunie în
Care-mi fac prag să
Îi atârn ... Citește mai departe!
În jur era doar pârjol și câmp gol. Soarele privea cu ură pământul uscat de secetă și de trecerea timpului. În orice direcție ai privi nu găseai o urmă de nor, o umbră de dor. Nicăieri vreo fântână, ci doar o fantomatică furtună. Nu te puteai adăposti sub niciun copac, doar pleavă la sac. Nu te puteai ascunde sub niciun arbust, visurile nu mai aveau niciun gust. În tălpi simțeai la orice pas un sentiment de „aici te las”, în ... Citește mai departe!
îți sărut pe gât cerul
să Vezi să Visezi
ceea ce eu deja am
scris un gând neîmplinit
care mă îneacă la
malul scăpării din
zâmbetul tău de ce
îți este numele atât
de greu pentru mine și
cât Voi aștepta să
îl am sub buze Vino
tu azi să mă prinzi
dezleagă-mă din scuze și
din obrajii oglinzi să
mă faci viu să
mă stingi