Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
ce mai zici tu dragă ploaie
nu te-am mai văzut de mult
mi-ai adus stropi in odaie
și de-asta am să te
las cu fereastra deschisă
să m-asculți cum eu te-ascult
că de tine am dus lipsă
și de-asta am să te
iau din plin pe-ncălțăminte
cu noroi și ce mai ai
până n-o să te mai țin minte
ploaie ești gata de
ce mai stai
hai să mai schimbăm o vorbă
până nu se învechesc
de tot
beciul meu de cuvinte
e plin de borcane de compot
și dulcețuri aromate
vino gustă din toate
hai să schimbăm rețete
că vine iarna
și trebuie s-avem pentru nepoți
am pus sprânceană peste sprânceană
să nu fiu orbit de cunoaștere
mi-am ascuns inima departe
să nu mă omoare adevărul
am închis timpul în ceasuri
asta nu prea a funcționat
el tot râde la noi
acum purtăm haine peste piele
să nu se vadă cât suntem de vulnerabili
totuși unii oameni își iau viața
și rămân fără ea
haideți să nu mai lăsăm hainele jos
când știm că nici în ele nu ne stă frumos
voi nu știți ce mănâncă sufletul
și vă e teamă că v-ar falimenta
însă ce dorește el nu costă bani
costă doar timp
nu te minți
că nu îl ai
când nu am nicio idee
apelez la poezie
să-mi paveze calea
și să o lumineze
sa pună indicatoare mari
și semafoare verzi
să mă cheme
ea e cea care îmi spune mereu
că merg pe drumul cel bun