Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
aud cum timpul
ne curge pe obraji și ochii
rătăciți în palme șterg
tăcerea în batiste se aude
un dor tare ca betonul
din care graffiti alb-negru
ne-arată imagini
cu noi neînțelegând mersul fiindcă
ne-am obișnuit cu statul
paralel cu depresia stă o țigară
un pahar de cola sau
de vin ca praful să
devin am uitat glasul dar
e prea târziu acum deja
nu ne mai știm
din atâtea drumuri pe care
puteam să pornim am ales
deranjul
e greu să merg cu negru
înfășurat pe degete căci
din sânge negrul îmi trece
pe buze și nu te aduce
e neagră lumina
culorile toate
eu negru pe dinăuntru
ca scrumul și ciuma
mă bate soarele negru
mă-ngroapă mă surpă
am negru în supă și
negru în spatele ochilor
ce sărut negru
pe care nu-l mai suport
am sufletul orb nu acceptă
că-s negru și mort
știu c-o să-ți fie dor
și o să vrei s-asculți
chiar dacă nu ți-a plăcut pân-acum
și nu va fi la fel
chiar dacă sunt aceleași sunete
nu vin de unde trebuie
și tu știi ce trebuie să faci
doar că nu vrei
pune mâna pe tastatură
pune mâna pe telefon
lasă trecutul pentru cei din trecut
căci azi ai mai descoperit un drum
închide ochii
întinde o mână
stai liniștită
te prind
reacționează reacționează
îmi spuse ea
dar cum nu am fost suficient de atent la orele de chimie
m-am precipitat în a tăcea
fără să știu exact ce forțe acționează asupra mea
că nici fizica nu mi-a plăcut în școală
iar când aud de istorie
gândurile mi se răscoală
ce-aș fi putut să-i spun în acel caz în afară de
de la nominativ până la vocativ avem timp să halim o pizza
aș fi vrut s-o duc într-o noapte la observator... Citește mai departe!
în fiecare zi de azi
trăiesc ziua de mâine
întind somnul pe pâine
și nu mai apuc să mușc
adorm prin tramvaie
adorm și prin mine
mă trezesc bătrân și uituc
uit și de pastile
m-agăț de un capăt de zi
partea de la urmă
dar n-o prind și cad în cap
mă trezește o undă
o simt din urechi spre stomac
încerc să înec somnu-n cafea
îmi fac din timp o batistă
să suflu mucii în ea
