vin ca praful

vin ca praful

aud cum timpul
ne curge pe obraji și ochii
rătăciți în palme șterg
tăcerea în batiste se aude
un dor tare ca betonul
din care graffiti alb-negru
ne-arată imagini

cu noi neînțelegând mersul fiindcă
ne-am obișnuit cu statul
paralel cu depresia stă o țigară
un pahar de cola sau
de vin ca praful să
devin am uitat glasul dar
e prea târziu acum deja

nu ne mai știm
din atâtea drumuri pe care
puteam să pornim am ales
deranjul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.