Capcana timpului

Mă văd peste zece ani
într-o ramă de plastic
strângând mâini străine

plasticul ieftin
decolorat
îi dă viaţă imaginii
pe care-o ţine prizonieră

pe spatele maginii
e scris un an
fără importanţă

din poză zâmbesc
către alţi ochi cartonaţi
se pare că
m-am dedublat

privesc din poză
şi exteriorul este fals…

Sacrificiul poetului

se naste din cuvant
ca sa gadile urechi
si sa umezeasca ochi
sta doar cat bate vantul
naste ecouri lungi si triste
iti spune ce e viata
si cum ar trebui sa fie
ti-aduce aminte cum sa visezi
poetul,
acest arbore
din scoarta caruia rupem toti
insa el tot nu vestejeste
ba chiar
creste mai inalt
ca sa-si ofere umbra copiilor