Nu-i spune ce simți și o vei pierde…

Nu îi spune ce simți și o vei pierde definitiv. Sau nu. Pentru că nu a fost a ta niciodată. Iluzie

Scriu chestia asta ca un răspuns nesolicitat la articolul Alexandrei, care lansează în eter întrebarea: de ce nu îi spui direct ce simți? Eu cunosc o posibilă cauză pentru care se întâmplă… tăcerea.

Tăcerea se întâmplă când ești nesigur. Nu ești nesigur de sufletul tău, ci de ceea ce s-ar putea întâmpla, lucru firesc până la un ... Citește mai departe!

Ghid practic: Cum să te lași de poezie! – pasul 2

Dacă ai revenit aici după ce ai citit primul pas necesar pentru a renunța la poezie, acest scamator fără talent care fură vieți, înseamnă că vrei să continui pe acest drum purificator. Dacă ai ajuns aici în alt fel, ar fi bine să urmezi link-ul din propoziția anterioară și să parcurgi întâi ce am scris acolo. Apoi urmează sfaturile de mai jos.

Începuturile sunt mai grele, dar odată ce ai realizat că acest lucru este cel mai bun dintre toate ... Citește mai departe!

Ghid practic: Cum să te lași de poezie! – pasul 1

Ăsta e, poate, cel mai util articol pe care l-am scris vreodată, necesar pentru destul de multe persoane care se confruntă cu această problemă și nu știu cum să scape de ea. Soluția ar fi simplă, dacă nu ar fi extraordinar de complicată; dar să o luăm pas cu pas.

Ce e poezia? La fel ca fumatul, aceasta reprezintă un viciu; un obicei care ne dă impresia că suntem o altă persoană decât suntem de fapt. Nu poți renunța la ... Citește mai departe!

Cândva făceam blogging…

Cândva făceam blogging. Aveam impresia (greșită) că o fac bine. Visam că devin un „influencer” ( :)) ); visam că voi trăi decent doar din asta. Totuși, lucrurile s-au schimbat drastic și instantaneu, făcându-mă nu numai să renunț la lucrurile care credeam că îmi vor aduce mai multe tipuri de liniște, dar și să realizez cât de departe eram de adevăr. Acum bloggingul a devenit doar o cruntă iluzie a vieții mele; de muzică nici nu mai are vreun rost ... Citește mai departe!

luna doi zero eu

120 de texte
pretexte
posttexte
fără nicio veste
dintr-o închipuită poveste

60 de zile
febrile
gânduri insolubile
tu în pupile
restul lucruri neglijabile

2 străini
fără vreun comun destin
care n-au împărțit niciun suspin
care n-au dărâmat vreun zid
care nu s-au îmbătat până la zi

1 om
care stă nepăsător
fără griji pe umăr
altul care s-a tâmpit de atât dor
și-acum găsește greu tot ce cândva era ușor