l-am făcut ghemotoc
și l-am arucat în soare
lasă-mi mie resturile tale de hârtie
mă fac mai poet
spânzurat de apostrof
să-mi pot revedea viitorul
din pământ se vede mai bine cerul
nici cerințele nu mai par mari
deschide-mi ochii de mâine
Etichetă: poet
Ultimul drum
Prin orașul prăduit de vânt m-avânt având curaj
Revin curând pledând profund pentru peisaj
Poet al vechilor arte, cu cuvintele consoarte mă despart
Azi de litera A, mâine de celelalte și plec în hazard.
Opresc pe răni consoane, sap în sare, mă arunc
În zare trag tare un ultim pământ peste mormânt
Căci mi-a venit sfârșitul cu răsăritul și am plâns
La lacrimi mi-am uscat chibritul și toate condeiele mi-am strâns.
Plec azi pe ultimul drum, mi-ascund poezia în desagă... Citește mai departe!
Variante
m-aş ascunde ca o şopârlă
sub trupul tău cald
ţi-aş ciufuli părul
ca vântul călduţ de toamnă
m-aş face arhitect
ca să-ţi pot face curte
orice doar să nu te închid
în cărţile mele de poet
Primul poet
Sunt primul poet
in care
ati aruncat cu vorbe
si cu pumni sangerosi
Sunt primul
care a deschis
cartea nemuririi,
desi eram muritor.
Am propagat incendii
mentale
cu forta vantului salbatic
din vocale.
Am rugat consoanele
sa imi arate
secretul lor,
si asa au si facut.
Am conjugat
verbele ratiunii
si am aruncat
faptele la gunoi.
Am fost primul
care si-a dat seama
ca in focul pasiunii
se mistuie ratiunea.
Am mimat decesul
unei persoane neinsemnate
pentru ca un geniu... Citește mai departe!
Sacrificiul poetului
se naste din cuvant
ca sa gadile urechi
si sa umezeasca ochi
sta doar cat bate vantul
naste ecouri lungi si triste
iti spune ce e viata
si cum ar trebui sa fie
ti-aduce aminte cum sa visezi
poetul,
acest arbore
din scoarta caruia rupem toti
insa el tot nu vestejeste
ba chiar
creste mai inalt
ca sa-si ofere umbra copiilor