tăcerea din palme II

nu vrei să-mi râzi în palmă?
și să ne rătăcim ca atunci
când cu trenul pe umeri
ne jucam într-o seară

lasă scrisul pe mine
mai am piele destulă
și poezie sub unghii
și un dor leșinat

vino să-mi dansezi pe inimă
ți-am desenat pașii
ai aici mare și nisip
și se-aude doar ce e-n față

în palmă-nchid ochii
nu există minunea
tăcerea în vene pulsează
e târziu și e luni

atotdorul

un dor mi se urcă pe spinare
înfige gheare în carne
dărâmă dracul de pe umărul stâng
apoi dracul de pe umărul drept
și demonii din minte și suflet

în mine crește un dor
mă parazitează
am mațele roase
și corpul golit
viața a hoit îmi miroase
când în mine mă vomit

oriunde privesc e doar dorul
care-a creat toată lumea
și mie mi-a dat cu piciorul

gândul ăsta n-are sfârșit
sunt nemuritor-muritorul

utopia omului din pământ

dă-mi un pahar cu lumină
mi-e sete de mor
și un castron de liniște
că am stomacul gol

vreau un pat cu speranțe
să mă pot odihni
și-un scaun de-oportunități
ca să pot munci

vreau să respir tăcere
cât să rămân sănătos
să mă spăl cu siguranța
că-mi păstrez sufletul frumos

zâmbete-n pereți să agăț
ca să mă pot trezi cu putere
vreau o sacoșă cu timp
și-o ghenă pentru durere

chirurg vestimentar

am operat o fustă pe corp deschis
diavolesc paraclis
cu pliuri decorative
și-n absență absurde motive

am operat o cămașă de la gât în jos
nasturii să-i descos
să cadă tăcută
pe-un alt fel de haină neîncepută

am operat o eșarfă ce nu putea să respire
și-o păstrez ca amintire
în zilele când plouă
să poarte o atingere nouă

am operat o cizmă nu călca strâmb
dar avea ceva la carâmb
o gambă prea lungă
cât o zi de sâmbătă... Citește mai departe!

e gata masa

îmi cad șuruburi și pietre
din suflet din ficat
am lăcuste în stomac
și viermi în ghete

curg fecale din minte
pe burtă pe haine
mirositoare taine
cu ele umplu clătite

e rinichiul de pe tort
cu blat din stâncă
cu carne râncedă
la mijloc

iar la desert
îmi fierb un coi
în sos de usturoi
și sânge inert