utopia omului din pământ

dă-mi un pahar cu lumină
mi-e sete de mor
și un castron de liniște
că am stomacul gol

vreau un pat cu speranțe
să mă pot odihni
și-un scaun de-oportunități
ca să pot munci

vreau să respir tăcere
cât să rămân sănătos
să mă spăl cu siguranța
că-mi păstrez sufletul frumos

zâmbete-n pereți să agăț
ca să mă pot trezi cu putere
vreau o sacoșă cu timp
și-o ghenă pentru durere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *