Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
pe o stradă ce urcă spre rai
în versuri concentrice
de mână cu asfințitul
la capăt de alee dai
de râsuri simetrice
scăldate de soare stau
odihnindu-și vertebre
pe fântâni și pe garduri
înconjurate de parcuri
trei pisici negre
tot pe porți și pe-obraji
așezați în visare
cu gânduri plecate
priviri furișate
trandafiri în răcoare
unde lumea se-mpletește cu visul
unde ceasul uită ce-i timpul
locu-n care se naște scrisul
rămâne un stâlp de putere
până la următoarea revedere
nu-i nici xilofon
să cânte despre ziua cu soare
nicidecum xenofob
gânduri străine s-omoare
nu este Atena
e doar București
pe strada Xenofon
de unde versuri urcă în trepte
nu-s pagini de cărți
ci pisici printre monumente
fără dovezi fotografice
doar umbre și flori
doar o stare de bine
să nu poți s-o măsori
vers de noapte
vers să te-aducă aproape
vers de dor
și de somn ușor
un vers simplu
să-ți lumineze chipul
un vers scurt
cu care să te-ascult
vers din distanță
sper nu lipsit de importanță
vers scris din sânge
că nu prea te ajunge
vers ce se vrea zis
c-azi iar ți-am scris din vis
și-acum cred că te-ai prins
vers pus sub lună
un gând de noapte bună
your voice tastes like summer
your lips sound like freedom
your eyes feel like hugging
when your heart melts my sadness
your arms show me places
hidden from my mind
your neck is singing me lullabies
when your cheeks wake up my smile
the whole you makes me dream
and your coffee keeps me real
să-mi înnod nasul cu umerii tăi
să mă lipesc de zâmbet ca ploaia de inimile calde
s-adormi fericită în versul meu precum în realitate
din brațe-ți fac liniște în zilele agitate
obrazul un hamac să-ți odihnești gândul
sărutul o oglindă a sentimentelor purtate
iubirea ca o haină peste care purtăm timpul
la mâini nu ceas ci artă
picioarele o voce care ne plimbă sufletele
parcul un ocean golit de singurătate
părul doar un fruct pe care ți-l sărut
urechile aeroporturi ... Citește mai departe!