să-mi înnod nasul cu umerii tăi
să mă lipesc de zâmbet ca ploaia de inimile calde
s-adormi fericită în versul meu precum în realitate
din brațe-ți fac liniște în zilele agitate
obrazul un hamac să-ți odihnești gândul
sărutul o oglindă a sentimentelor purtate
iubirea ca o haină peste care purtăm timpul
la mâini nu ceas ci artă
picioarele o voce care ne plimbă sufletele
parcul un ocean golit de singurătate
părul doar un fruct pe care ți-l sărut
urechile aeroporturi pentru șoapte
gleznele lanterne fac lumină între noi
palmele antene cu care ne recepționăm
cuvintele tramvaie ne duc și ne aduc
zile cu fericire dintr-un depozit ascuns
inimile noastre de-mpodobit tot cerul
buzele ce-arată cunoașterea misterul