Sunt un supravietuitor feroce, daca mi-e ingaduit sa ma exprim astfel. Sunt de doua zile in jungla (la tara). Insa acest safari rural a fost bland cu mine. Nu mi-a fost greu sa-mi procur hrana si singurele fiinte salbatice care au dat tarcoale au fost niste muste. Insa cel mai mare inamic (pentru orice om obisnuit cu orasul) imi este plictiseala, pe care inca nu am reusit sa o rapun.
Categorie: viu și verde
Natura e la locul ei
Si anume, la tara. De indata ce am pasit pe aceste meleaguri am putut auzi cantecul neintrerupt al pasarilor si am putut vedea balarii cat imi cuprindea privirea. Dar nu va ganditi la balarii ca la acele plante inutile/inestetice, ci la nenumarate tipuri de flori, legume, copaci care contribuie la aspectul natural al acestor locuri. Pentru cei nascuti/crescuti la oras, sa stiti ca natura e la tara!
Leapsa de la tara
Nici macar nu am avut inspiratie pentru un alt titlu, dar poate voi avea pentru a raspunde la intrebari.
1.De cand n-ati mai fost la tara?
De ieri. M-am intors de la Bucuresti via ‘la tara’ dupa o zi foarte obositoare.
2. Aveti mai multe ‘tari’? Unde?
Una singura, la Dragos Voda.
3. Va place la tara? De ce?
Evident ca imi place. Si asta din cauza resurselor, care vin ‘direct de la producator’, adica din gradina. Iar atmosfera de ... Citește mai departe!
Sfarsitul primaverii
Asta-i ultima oda pe care ti-o mai scriu
In suflet vijelie, afara e pustiu
E ultima strigare, chiar daca e tarziu,
As vrea sa stiu…
Daca si tie norii, dandu-se la o parte
Ti-au zambit, fredonand din carte
Cantece varatice
Inca neinventate.
Daca florile au inceput
Sa danseze cate doua
Si campia s-a umplut
De o simtire noua
Daca soarele spre-apus
A mai zabovit
Si ti-a zambit
Si el, supus.
Dar oare-mi vei raspunde?
Sau glasul tau caldut,
Ca un ... Citește mai departe!
Sonet invers
Ma enerveaza ciripitul,
Ca exprima veselie,
Ceva ce eu n-am mai avut
De mult, din copilarie,
La varsta inocentei,
De care m-am pierdut.
Acum toti norii ma acopera,
Umbrindu-mi leaganul prunciei
Si, totodata,
Viitorul loc de veci.
Pamantul rage si se crapa,
Nu ma mai suporta;
Pasesc usor spre gol,
Caci sentimentu-i reciproc!