Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Pachet de suferințe pe masă
Pe fața mea o grimasă
Și pansamentul de sentimente
În loc de medicamente
Sticle de dragoste din raft
Pe care nu s-a pus praf
Una n-are dopul pus,
Lichidul din ea m-a supus
Speranțele s-au scurs în chiuvetă
Pasiunea stă moartă pe mochetă
Rebeliunea e mai cochetă
Dar e doar o machetă
Ce ascunde o grădină
Zoologică plină
Cu struți cu aripi moarte
Obligați să și le poarte
Stafii de elefanți
Ce tropăie sonor
Sunt ... Citește mai departe!
E aproape ora 11(pm), eu ascult muzica. Tigarea s-a stins si vantul a inceput sa bata. In jurul meu danseaza lansete, momeala e pregatita…
M-am jucat cu un cățel însângerat. Simțeam cum lichidul vital i se scurgea din lăbuța rănită pe mâna mea. Din când în când lingea sângele cald de pe brațul meu. Blocurile se derulau negre, cu rapiditate printre noi…
– E bine?
– Da, e doar o fractură!
Era acolo jos, pe asfaltul gri. Aștepta să fie culeasă de cineva și să i se studieze perfecțiunea. Oare cine a pierdut-o?
Ce caută un model simetric și aerodinamic pe sol? Va mai simți vreodată aerul curgând pe sub ea? Nu. Perfecțiunea pierde…natura câștigă încă un zbor imperfect!