In imaginea de mai sus este poezia cu care am platit ieri o cafea. A fost cea mai scumpa cafea pe care am baut-o vreodata! Ca sa nu va obositi ochii, am reprodus-o mai jos:
De dupa colt
Soarele de martie doarme in casa iernii
Nu se vede de buruienile din privirile trecatorilor
A intrat in conjunctura cu Marte in casa muritorilor
Dar i se vede zambetul in coltul barbii
Iarna martira se preda
Natura e acum libera
Sa cerceteze-n suflete
Si sa vada tot ce se ascunde.
*
Spune-mi și mie localul. Vreau să merg și eu! 😀
Cafeneaua „Art Cafe” din Calarasi. Insa va trebui sa astepti pana la urmatoarea „zi a poeziei”…
ziua asta e o ipocrizie. sa-și beaua cafeaua pe gât, a criticat asta mereu
n-am înțeles ce ai vrut să transmiți
sa-și bage cafeaua pe gât fiecare local mârșav care face asta
De ce spui asta? Poate eu îmi permit (dpdv financiar) să ies în oraș doar la ocazii de-astea…
nici eu nu-mi permit, dar tot asta le spun și lu aia din buc, julius meinl, care s mare amatori de ziua poeziei și mi-o pun pe esca sa-mi spuna despre poezie. o cafea o faci acasa decat sa ai sentimentul ca cineva iti da cafea doar ca sa faca imagine. ei vand, toti vand ceva. o cafea nu e speciala, e o cafea, cafea ai acasa, sigur sigur ai, de ce sa sa mergi acolo ca sa le dai satisfactie ca vai ce gest frumos au facut.
n-au facut nimic, se folosesc de imaginea pe care o creeaza asta cu poezia.