A trecut un an (universitar) de când călcam pentru prima dată treptele încâlcite (etaje decalate între cele două corpuri unite) ale Facultății de Sociologie din București. Timpul a trecut de zici că n-a fost și m-am gândit că e cazul să-l marchez corespunzător, adică printr-un articol pe blog. De ce exact acum? Pentru că am găsit niște timp între 2 zile cu examene, pentru că #eușivarasuntrăcit și pentru a uita de restanțele acumulate în cele două semestre, așa cum îi ... Citește mai departe!
Categorie: online vs offline
Plictiseala m-a făcut artist plastic
Am mai făcut asta o dată, așa că m-am gândit s-o fac din nou. Cum adică ce? Să pun pe blog, la final de semestru, desenele care s-au adunat prin caietul de facultate. Ce diferențe am observat în ultimele câteva luni? În primul rând, nu m-am mai plictisit atât de tare la cursuri, drept dovadă am mai puține desene pe care să vi le prezint. În al doilea rând, am văzut că unele dintre colege desenează mult mai frumos ... Citește mai departe!
RATB sentimental
Mi-am propus să continui aici discuția despre empatie. În ultima perioadă am observat tot felul de emoții, în locuri în care te aștepți să le găsești și în locuri în care nu te aștepți. De opt luni circul zilnic cu RATB, aici întâlnind unele dintre cele mai puternice sentimente posibile. M-am gândit să povestesc câteva.
Plecam cu autobuzul din Măgurele, cel mai probabil către cursuri. Nu am prins loc pe scaun, cum des ni se întâmplă multora dintre noi. La ... Citește mai departe!
Ieri seară văzui un film
A trecut ceva timp de când nu am mai văzut un film, exceptând serialul Doctor Who, la care sunt pe la episodul 11 din sezonul 5 (1968). Seara trecută am ieșit puțin din rutină și mi-am amintit câteva posibile motive pentru care nu mă uit la lungmetraje. Nu e vorba că nu aș avea răbdare sau că aș fi prea pretențios cu privire la genul filmului. De fapt, cel de aseară a combinat destul de bine acțiunea cu comedia. Câteva ... Citește mai departe!
Oraș fără sunet
Era duminică. Una dintre acele duminici când mă trezesc pe la 8 dimineața pentru că… așa trebuie. Aveam un scurt drum de făcut, cam de vreo oră. Primul lucru pe care l-am învățat de când circul cu RATB este că un drum de o oră e un caz fericit, dar asta nu înseamnă că nu mi-am luat și căștile la mine, cu intenția de a le folosi. Cumva, premeditasem totul.
M-am urcat într-unul dintre jegoasele troleibuze menținute în viață parcă ... Citește mai departe!