E ora unu jumate și eu încă n-am scris
Abia aștept s-ajung acasă, să pun mâna pe pix
Să mai descriu un vis, să se mai nasc-o speranţă
Că doar pus după versuri mă simt în siguranţă.
Doar gândind în rime simt că-i un scop pentru mine
Că viaţa are un sens și că îmi va fi mai bine
Voi învăţa să zâmbesc fără niciun motiv
Și să mă bucur de prieteni la superlativ.
Scriu de pe-o barcă ce e pierdută-n larg
N-are motor, nici măcar vele, catarg
Dar am pace pe steag să vindece minţi opace
Să le placă să facă ceea ce le place.
Poate că mă repet până învăţ perfect
Că în viaţă nu trebuie să te temi de eșec
Că el oricum vine, dar ai să-l depășești
Și după asta cu alţi ochi ai să te privești.