Timpul trece și nu știu ce m-aș face fără muzică
Probleme vin continuu, dar nu pot trece de armură
Si-Mi-La-Re-n cheia sol și fiorituri în suflet
Inima bate după staccato-ul din sunet.
Îmi pun pe portativ numai ce îmi place
Chiar dacă ar putea până-n pământ să mă bage
Diapazonul îmi dă tonul, ritmu-l dă metronomul
Deși muzica-i sfântă, pe ea o face omul.
Te scoate din necaz, te duce în extaz
Și este mereu verde ca frunzele de praz
Poți să o faci tristă sau să o faci cu haz
Și când te-ntorci acasă mereu te-așteaptă-n prag.
Muzica vindecă, merge la minte, mă
Strigă adevărul, uneori e-așa directă
Lovește doar unde doare: în ură și nepăsare
O împart mai multe suflete și e mereu în deplasare.