Știu că te-ai săturat de pisicile de pe Facebook (sau de acasă) și că ai vrea să vezi și alte animale, însă nu ai chef să mergi decât până la cinema. Din fericire, nici nu trebuie să mergi mai departe, căci de vineri, 26 iulie, găsești într-un cinematograf de lângă tine filmul Crawl – Ape ucigașe.
Acest film se potrivește la fix în categoria celor cu niște oameni care își văd de treabă și ajung să fie atacați de niște animale uriașe care au decis să iasă din zona de confort. Asta înseamnă, în primul rând, următorul lucru: dacă ai 26 de ani, ca mine, sau peste, deja l-ai văzut, chiar dacă nu pe ăsta. Mi-e greu să cred că există persoane ajunse la această vârstă care să nu fi văzut celebrele Anaconda (cu șerpi), Fălci (cu rechini) și i-am uitat numele celui cu crocodili. Crawl – Ape ucigașe este doar un alt film cu crocodili.
Însă Crawl ar putea părea interesant pentru altă categorie de oameni: pentru copiii care și-au dorit să aibă un câine și au primit un papagal sau au vrut să aibă un dihor și au primit un hamster. Filmul ne învață că, dacă ai un subsol suficient de încăpător, poți avea ce animal de companie vrei tu – șobolani sau chiar aligatori.
Crawl – Ape ucigașe se dorește a fi un film horror despre dezastre naturale – un uragan – doar că nu este nici pe departe vreo minune a cinematografiei în cadrul niciunui gen. Singurele scene care ar face o minimă tangență cu filmele de groază sunt cele în care volumul sonor este ridicat artificial pentru a te face să sari un pic din scaun.
Crawl – Ape ucigașe durează aproape cât un meci de fotbal – 89 de minute – ceea ce m-a făcut inițial să cred că va fi prea plictisitor pentru a dura mai mult (fiind obișnuit cu filmele de 120 de minute pe care le-am văzut în ultima vreme). Plictisitor nu a fost, acțiunea derulându-se continuu, fără să îți lase răgaz să te odihnești. Dar, după cum spuneam, filmul nu are un ceva anume care să te agațe, să simți povestea.
Probabil că cea mai mare dezamăgire pe care am avut-o din partea Crawl – Ape ucigașe este cauzată de faptul că mă așteptam să văd ceva ce nu am mai văzut. Iar, după cum am menționat de la început, generația mea a luat contact cu astfel de povești încă din copilărie.
Nu-mi rămâne de spus decât că filmul este distribuit în România de Ro Image și să mă întreb: oare nu se poate face ceva original pe astfel de subiecte? Vreau ceva nou!