Tot cade pe
Mine mă împinge în
Eter mă provoacă
La duel cu tot sângele
Pe urechi să îmi iasă
Mă ascute ca pe
Creion mă adâncește în
Beton mă aruncă
În secundă în durerea
Rotundă o
Frunză de frică fruntea
Îmi ridică spre tine spre
Vorbe îmbrățișează-mi
Cu voce tristețea și
Iluzia asta de viață