I
Tropical zbucium de sânge
Îmi aprinzi cu ochi mărunţi
Niciodată nu-i închide!
Şi sper ca să nu mă uiţi…
Trăgeam de întrebări în minte
Poate-or să-mi ofere calea
Către zâmbet, către tine
Să-mi dispară consolarea
Peisajului hidos
Ce-l croiesc la primă mână
Nu vreau să fiu mai prejos
În spaţiul întunecos
Din inimă ce-o să rămână.
II
Glasul tău îmi strigă tare
Către mintea-ndrăgostită
Să-mi iau inima-n purtare
C-a stat prea mult amorţită
Adevărat e că dormea
Trezită e de ceva timp
Chiar de când privirea ta
N-avea ţintă sau vreun chip.
Acum suferă-n tăcere
Şi aşteaptă clipa morţii
S-o aplaudăm cu toţii
Transformând ura-n plăcere…!