Citește aici prima parte!
-Wow, un Megahtrilbenoon! Rareori vezi așa ceva! spuse Doctorul către sine și Rose. Apoi către raza de lumină: Îți vorbește Doctorul! Cum ai venit aici și ce le faci acestor oameni?
Rose, mirată:
– Doctore, cum de eu nu sunt afectată, la fel ca ceilalți oameni?
– Călătorești de ceva timp cu mine! Tardisul a realizat o conexiune neuronală modulată în frecvență cu mintea ta, la fel cum a făcut cu mine în urmă cu mult timp.
– Asta înseamnă că îmi poate citi gândurile? Sau că îl pot controla de la distanță?
– Nu funcționeză așa. S-a atașat de tine, cred că te place! Te protejează! Te consideră un Lord al Timpului.
În pământ se simțea un ușor tremurat și raza a început să transmită fascicule luminoase în toate direcțiile.
– Doctore, ce se întâmplă?
– Șșt! Ne vorbește. Apoi către rază: Cum adică nu le-ai făcut nimic oamenilor? De îndată ce te-au văzut, au rămas nemișcați, iar pe unii dintre ei i-ai înghițit când ai început să te extinzi.
Raza mai aruncă niște fascicule.
– Cum adică sunt tot acolo? În interiorul tău? Cum îmi poți garanta că nu au pățit nimic?
În acel moment pământul s-a zguduit mai tare și raza a început să alterneze doar între nuanțe de roșu și violet.
– Doctore, ce spune?
– E furios. Spune că nu contează dacă oamenii sunt în siguranță sau nu, oricum când se va extinde pe întreaga suprafață a Pământului, acesta va înceta să mai existe.
– Dar avem destul timp să-l oprim, se extinde destul de încet!
– Acum da, nu are suficientă energie. Dar spre măsură ce își mărește diametrul, avansează și în profunzime, colectând tot mai multă forță. Adică puterea îi crește pe măsură ce se mărește raza. Mi-e teamă că am ajuns prea târziu, Rose, nu poate fi oprit!
– Atunci, repară-ți ceasul ăla și să facem ceva!
– Tu nu înțelegi că nu se… ?!?
Un zgomot de uși trântite răzbise până la ei.
– Doctore, a ajuns la Tardis! Cum vom mai putea pleca?
Însă raza se oprise de parcă stătea de vorbă cu vechea cabină de lemn. Apoi a început să fie absorbită de Tardis, în timp ce frunzele erau împrăștiate în jur mai tare decât de vântul de toamnă. Când raza a fost absorbită în întregime, Tardisul s-a închis și a început să se zbată de parcă ar fi fost pe moarte. Una violentă.
– Cum poți să stai atât de liniștit în timp ce un extraterestru foarte puternic îți distruge singurul mod de a călători? întrebă Rose.
– Dar nu îl distruge. De fapt, e chiar invers! Tardisul se hrănește cu Megahtrilbenoon.
– Ce??
– Rose, ai uitat? Până și eu sunt un extraterestru foarte puternic! Iar Tardisul mă depășește cu mult!
În momentul acela Tardisul se liniștește. Ușa se deschide cu un scurt râgâit baritonal.
– Cred că nava mea și raza erau făcute din același tip de energie. S-au asimilat reciproc! Tardisul a câștigat pentru că e făcut din lemn, un foarte bun izolator pentru astfel de energii.
-Înseamnă că putem pleca? Încă mai vreau să văd Parisul!
(- Iar faci paranteze, Doctore?
– Da, pentru cei care au ratat primul episod!)