Text creat de un generator de povești. Eu doar mi-am luat libertatea de a-l traduce în română și de a-l adapta pe unde s-a putut.
Daniel Ramsbottom se gândea din nou la Zoe Vader. Zoe era o studentă cu sânge rece, glezne blonde și degetele de la picioare sfrijite.
Daniel a pășit către fereastră, gândindu-se la peisajul urban pe care îl avea în fața sa. Întotdeauna a urât aglomerata Moscovă, cu lacurile ei mari și zgomotoase. Era un loc care îi încuraja tendința de a se simți încântat.
La un moment dat, el a văzut ceva în depărtare; a văzut pe cineva. Era figura impasibilă a lui Zoe Vader.
Daniel a înghițit în sec, privindu-și propria reflexie. Era un nobil și îndrăzneț consumator de brandy cu glezne curbate și degete fermecătoare la picioare. Prietenii îl vedeau ca pe un om glorios, căruia nu îi era frică de nimic. Odată chiar a făcut o ceașcă de ceai pentru un iepuraș ieftin.
Dar nici măcar o persoană îndrăzneață care cândva făcuse o ceașcă de ceai pentru un iepuraș ieftin nu se aștepta la ce pregătise Zoe pentru azi.
Ploaia cădea zgomotos ca niște bufnițe zâmbitoare, ceea ce îl deruta pe Daniel. Acesta a luat o lamă uriașă care fusese furișată în apropiere; îi plăcea să-i simtă tăișul între degete.
Daniel a ieșit din casă, iar, pe măsură ce Zoe se apropia, îi putea vedea strălucirea fulgerătoare din ochi.
Zoe l-a privit cu furia a 6624 de iepuri rotunzi aflați în control. Ea a spus, aproape în șoaptă: „Te urăsc și vreau pace!”
Daniel a privit în urmă și mai debusolat, ținând încă lama uriașă în mână. În cele din urmă a răspuns: „Zoe, te iubesc!”
Cei doi s-au privit cu emoție, ca doi elefanți energici și eleganți care dormeau la o înmormântare admirabilă. De la această înmormântare se auzea pe fundal muzică trance și doi unchi distrați țopăiau în ton cu ritmul.
Daniel admira gleznele blonde și degetele sfrijite de la picioare ale lui Zoe. A inspirat adânc, apoi a declarat pe un ton care cerea iertare: „Îmi pare rău, Zoe! Însă eu nu am aceleași sentimente ca tine și nu voi putea vreodată să am. Mi-e imposibil să te urăsc!”
Zoe părea sănătoasă, iar emoțiile ei erau crude ca o torță tunătoare și dură.
Daniel putea auzi cum sentimentele lui Zoe se spărgeau în 7316 de bucăți. Apoi studenta nemiloasă a fugit, pierzându-și urma.
Nici măcar un pahar de brandy nu va reuși să îl calmeze pe Daniel în această seară.
După cum observi, în text sunt câteva pasaje îngroșate. Ele nu sunt niște expresii intraductibile sau ceva de genul, ci erau la fel de lipsite de sens și în textul original, așa că am preferat să le traduc ca atare. De ce? În primul rând pentru a arăta că, deși poți avea o poveste creată aleatoriu de un software, acesta poate avea scăpări – încă nu este ceva perfect; iar în al doilea rând, acele părți mi-au plăcut cu atât mai mult cu cât îmi amintesc de o vreme în care, în anumite situații, mă chinuiam să spun cele mai lipsite de noimă lucruri. Acum aș putea spune că acestea îmi vin natural, dar parcă nu la fel de bine ca cele generate de acel site din colțurile aleatorii ale internetului.