Mi-am găsit o cale de mijloc. Plutesc la același nivel în derivă. Totuși sunt pe mal. Aș vrea să ies din sensul conotativ al cuvintelor, dar atunci n-ar mai avea nicio valoare înșiruirea din acest capitol și din scrierile mele în general. Acum doar vărs frustrări acumulate de-a lungul timpului, devin mai ușor și mă îndrept spre suprafață. Deși în beci miroase a povești ce n-au apucat să fie spuse, iar pereții au gust de drame, vreau să ies să cunosc oamenii printre care trăiesc.