Tânjeam după buzele ei presate într-o carte
Să ne îmbrățișăm ca paginile unui roman fără sfârșit
Martorul unei iubiri neilustrate
Scrisă de un autor neiscusit
Umblam orbește după brațe
Ce nu doreau a mă susține
Ce căutam se-afla cumva departe
Și-aveam în față drumul pavat doar cu suspine
Mergeam către lumină adică înspre ea
Împiedicat și orb precum o piatră
Drumul mi-era străin și abia se vedea
Și nu știam la capăt dacă mă așteaptă
Încă mă deplasez pășind stângaci prin ceață
-mi țin inima în palme când coastele o-nțeapă
Și când am s-o găsesc sper să se întâmple
N-am să mai rătăcesc prin viața gata să se surpe