mi te-ai proptit în gene
să-mi ții ochii deschiși
cu șoapte parfumate din halatul de noapte
respiri secunde din viața mea ai o lumină aprinsă
în ochi și eu îți visez privirea de-asta nu mai pot să dorm
mi te-ai proptit în suflet
să-mi ții inima pornită agonizez
atât de treaz alte realități sângerez
să las urme unde mă poți găsi
dac-ajungi până la zece seara că altfel e ilegal
dar ce e legea pentru noi
când mi te proptești în palme și sună
alarme departe de tot ce-i concret
îți număr pașii până la mine-n piept
unde-ai uitat o lumină aprinsă
te urmăresc ca pe-o eclipsă
m-acoperi cu ceață din raiu-ți imens
te-aștept pe o bancă generică
să vorbim sau să tăcem într-o mie de-nțelesuri
să trăim și să murim intens cu orele
le fac ghirlandă și ți le prind
în ochi în zâmbet și pe unde mai știm
că se-ascund și umbrele ca noi să fim
îmbrățișați atât de tare
încât nu mai știu care-s mâinile mele și care-s ale tale
mi te-ai proptit în gânduri
și n-ai mai vrut să te ridici
cu șoapte de ciocolată din bluza descheiată
te hrănești cu luciditatea mea ai privirea
nemângâiată
fermecătoare și adorabilă