Există câteva locuri pe lumea asta care mă fascinează. Nu zic că țin neapărat să ajung acolo, dar nici nu aș refuza dacă s-ar ivi ocazia. E vorba de două tipuri de locuri: cele care au fost construite de civilizații antice și cele în care populațiile băștinașe și-au păstrat culturile neschimbate de sute sau poate mii de ani. Nu mereu, dar în cele mai curajoase visuri plec în călătorie cu Extreme Travel. Și nu mă duc aici aproape, că m-aș plictisi ușor, chiar dacă îmi place să învăț câte ceva din fiecare loc sau situație noi întâlnite.
Acum, corect mi s-ar părea să dau câte un exemplu din fiecare. Așadar, aș fi foarte curios să văd orașul pierdut al incașilor, pe numele lui Machu Picchu, și să fotografiez statuile uriașe îngropate până la gât de pe Insula Paștelui/Rapa Nui. Din cealaltă categorie mă interesează triburile primitive din Etiopia, dar și plantațiile de cafea, lucru fără de care nu mi-aș putea începe zilele. De ce tocmai astea? Pentru că am un obicei (și chiar o reclamă pare-mi-se că spunea asta la un moment dat) să grupez două sau mai multe lucruri cu sau fără legătură între ele – lucrurile bune vin la pachet. Mă rog, asta nu e tocmai o explicație, dar pentru mine e suficientă.
Însă turismul de aventură nu este complet dacă nu ai parte și de o excursie personalizată. Eu, de exemplu, îi provoc pe cei de la Extreme Travel să găsească următorul loc: Chunga NaiTu. Vreau să văd plaje încă neatinse de tehnologie și, sper eu, dialecte străvechi pe care să le mai cunoască doar bătrânii satului. Odată ajuns acolo și întâmpinat de băștinași, vreau să mă asemăn lor. Dau încălțămintea și tricoul jos, pun un preș peste părțile intime și plec prin noroi la pescuit cu So ‘Lz, unde îl voi ruga să îmi povestească despre obiceiurile lor de procurare și preparare (dacă există) a hranei. Nu am să mă relaxez și, imediat după asta, plec în pădure să adun lemne pentru foc și construirea de adăposturi cu NeaI On. Seara, după ce vom face un foc pentru a ne apăra de insecte și lighioane, voi cânta și dansa cu șamanul Vra Chul: „MGa Da Ba, MGa Ba Da, TuA i Chunga șidai Na Da…”
La întoarcere aș invita căpetenia tribului să vină în vizită în România, ceea ce cred că va părea o insulă exotică pentru ea. Tare aș vrea să aflu ce părere are despre cum se vede lumea după o ascensiune pe vârful Moldoveanu.
Nu vreau să fiu răutăcios cu sponsorii acestei probe de la SuperBlog, așa că am să mai dau un indiciu despre tribul Hi’ha’ha, menționat mai sus. Adevărul este că… nu m-am putut abține și l-am inventat. Dacă tot am scris despre personalizarea destinațiilor, trebuia să duc asta la următorul nivel, dincolo de orice limită imaginabilă sau nu. Pentru că aventura începe abia după ieșirea din zona de confort…
Și dacă tot e vorba de depășirea limitelor… eu iar mi-am depășit ora de culcare. Asta înseamnă că mâine am să mă cert din nou. Eu pe mine.