îmi imaginez că aud voci
normalitatea e plictisitoare
sunt doar culori în televizoare
și e atâta liniște că te sufoci
îmi imaginez că am speranță
și că există cale de scăpare
că-n jurul meu se va face cărare
când voi fi în spate-n ambulanță
îmi imaginez că are rost
că am putere și că sunt în stare
deși mi-e creierul în hibernare
și nici inima nu mai e la post
îmi imaginez că sunt pierdut
din realitate scos și rupt
și că asta n-are niciun cost
și nu îmi place fiindcă am mai fost