Fragment: „Pătratul roșu, pătratul albastru”

Am ieșit dintr-un hol slab luminat și acum calc pe pătrate-umbre, poate-poate le fac să dispară. Dar, cum sunt încă închis într-un trup, umbrele mai rău se adâncesc. Închid ochii și merg la nimereală. Nu-ți face griji de ce aș putea păți! Orice ar fi acolo, am mai trecut prin asta cel puțin o dată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *