îmi curge întuneric
din ochi și frica are
gust de sare cu
caramel cuvinte uitate
la congelator mi-e
foame cu prosopul
pe ochi tac o
viață să nu-mi
uit literele
râzi din frigider cu
pofta atașez consoane decapitate de
mâine mă apuc
de altceva nu termin
nimic e foame cu pixul
arăt spre mâine și
ieri am curaj
să fiu mediocru sau mai
rău o umbră un
copac uscat care trage
cu dinții de stele
înecate în minciuni
adevărate rugăciuni strigăte
de ajutor lansate
din nori plouă
o părere de
rău că puteam
să tac mai
apăsat dar eu
continui să împușc fantome din
turnul meu prăbușit pe
burta distanței orbind
spiriduși care
fură din timp