A fost odată ca niciodată o grădină. Această grădină avea de toate: legume proaspete, flori multicolore și o masă de lemn cu scaune în jurul ei. Lângă această masă era (mai mereu) un păr. Un păr atât de frumos că vecinii se opreau din drum să îl admire și copiii adorau să se joace cu el. Acesta era îngrijit cu profesionalism, căci în acea localitate puternic antropizată ajunsese să fie o mândrie românească. La îngrijirea lui se foloseau numai produse de tradiție, care aveau întotdeauna succes.
Acest păr era al unei tinere, la propriu, era părul de pe capul ei. Iar ai săi copii chiar adorau să se joace cu el. Iar secretul, ținut într-un cufăr de stejar cu încuietori solide, dar mereu deschise, pentru că tânăra își împărtășea secretul cu oricine îi cerea ajutorul, era șamponul antimătreață de la Farmec .
Mulți domni au rămas Farmecați de părul tinerei și încă o mai invită la baluri, însă ea preferă să rămână în grădină și să îngrijească plantele și… părul.
P.S.: Tânăra despre care tocmai v-am povestit m-a rugat, dacă tot am vorbit despre ea, să mă înscriu cu acest articol la SuperBlog. După cum se vede, nu am putut rezista Farmecului și m-am înscris.
Mult succes la superblog!
Mulțumesc! La fel și ție!